"Ultrasii reprezinta elementul dinamic nr 1 pe stadionul de fotbal.Principalele calitati ale acestor stapani ai stadioanelor sunt dedicatia, pasiunea, spiritul de sacrificiu pentru clubul iubit si in special gandirea libera.Un ultras e menit sa critice injustitia, sa fie solidar cu dreptatea, sa fie un baston impotriva mediocritatii si sa lupte pentru apararea normalitatii.Se identifica cu idei progresiste si reformatoare si ca orice entitate intelectuala vizeaza critica sistemului."

luni, 15 septembrie 2014

Cass Pennant ne povesteste cum a fost impuscat si ce a simtit



"BOOM!
Ce naibii se petrece?
Petrecaretii incep  sa se invarta prin club, urland panicati, se napustesc prin stanga si dreapta, a inceput foiala.Glontul mi-a perforat pieptul, fara sa simt prea mare lucru la inceput. Dintr-o data  ceva din creierul meu reptilian imi spune ceva de genul "Atac, atac, are loc un atac!". Plonjez in fata ca sa incerc sa evit pericolul.

O figura neclara, se intrezereste undeva in spatele fumului si a cetii ce se prelinge prin club, vad doua maini pe un metal argintiu.Apasa, din nou, pe tragaci.Sar scantei si dintr-o data se aude din nou, boom, boom.Mirosul de praf de pusca pluteste in aer.Ma arunc inapoi, plonjez, in "slow-motion" , usor-usor, ca-n filmele cu politisti texani ale lui Clint Eastwood sau ca si Keanu Reaves in Matrix.Sunt ranit dar totusi reusesc cu chiu, cu vai sa ma tin pe picioare.Toata lumea din jurul meu se afla intinsa la pamant, pe podea. Sunt un munte de om, totusi, ditamai handralau, instinctul imi spune ca, eu sa ies in fata, sa merg inainte.Ma intreb, unde este tovarasul meu "T"? El trebuie sa fii fost tinta acestui atac, de fapt.Se pare ca seara asta, este o seara cu belele, avem situatii cu scandalagii.Ma uit dupa "T"dar nu prea il vad, prin tot acest intuneric, cred, totusi, ca se afla el, undeva pe acolo. Ma uit si dupa celalalt tovaras al meu, Leon? Pe unde o fi?Exista confuzie peste tot. Trebuie sa ne recalibram pozitile, sa ne grupam, toti, ca sa ii contracaram pe scandalagii.

"Ce prost esti Cass", imi zic in gand, "Ascunde-te naibii, astia cauta se te omoare", daca ies iar pe interval, sigur o mierlesc, "astia ma cauta, exclusiv, pe mine", nu pe "T", nici pe Leon."Iesi in plm afara din club", imi zic din nou in gand.
Acum, singurul meu instinct este cel de supravietuire, trebuie sa scap viu.Daca ies in fata, iar pe interval sa ma smardoiesc cu ei, ma duc la sinucidere curata, acolo se afla pistolarul.
Trebuie sa ma retrag.Ma uit inapoi, cele doua usi albastre din spatele meu, duc catre ringul de dans.Trebuie sa o calculez bine, imi zic in gand,"Handralaule(big man), iesi pe usile alea odata, pentru sfanta ta viata".

Se vede o fulgerare albastra. BANG! Al treilea glont vine spre mine. Gata, nu mai ma aflu pe picioarele mele. Patru, cinci pasi sacadati si zbor prin aer.Sunt proiectat direct in usile din spatele meu, de rafala ce vine asupra mea.Un al patrulea glont imi nimereste spatele.Reusesc, sa ma ridic, ma zbat, ma agit, dau din coate, ca sa maresc distanta dintre mine si asasin.Prin fata mea,  trece o multime de figuri terifiate. Se aud, tot mai multe tipete.Este ceva de groaza.Merg inainte. Daca trec inca un rand de usi si gata, sunt in siguranta.Multimea panicata  fuge toata spre ringul de dans, incearca sa se fereasca din calea mea.

Singura mea sansa de salvare este sa ma indrept spre iesirea de urgenta in caz de incediu, unde soferul personal ma asteapta afara.Daca atacatorul se tine dupa mine, acum, ma lesina intr-o secunda.Dar probabil se gandeste ca am mierlit-o, deja si daca il duce putin capatana, iese din club repede, inainte sa o beleasca si el.Tovarasii cu care  se afla  il trag inapoi si incearca sa-l potoloeasca spunandu-i: "Gata, hai sa mergem, l-am rezolvat pe negru, Hai sa plecam , trebuie sa si dormim".Dar omul fiind prajit si pornit rau, a mai dat drumul unei rafale de gloante.

Levitand ca un betiv, urc scarile.Trece lume pe acolo, sa coboare, panicata.Ranit, ii dau la o parte din calea mea.Vad  sange pe niste canapele negre si nu mai stiu daca este de la mine sau nu. Pentru prima data in viata mea, simt o cruzime de nedescris, teroare maxima. In asa hal?!Incep sa pierd contactul cu viata. Simt, de parca as fi legat la ochi.Ma tin de baslutrada si trag de ea, o zgarii.Ma trag, usor-usor, facand cativa pasi. Puterile incep sa ma lase, cu fiecare secunda care trece. Trebuie sa am vointa acum. O iau spre directia care duce la barul celebritatilor, acolo unde cocalarii si pitipoancele isi fac veacul, seara de seara.Fac stanga cu greu, ma clatin, ma indrept spre iesirea de urgenta.Siguranta mea se afla la cativa metri.

In sfarsit, gasesc iesirea de urgenta, am orbit , tot cautand-o.Sunt singur. Sunt pe moarte dar gandul ca voi reusi sa ies pe aceste usi, ma tine in viata, cu ultima picatura de energie, dau sa deschid usile. Dumnezeule, nu pot sa le deschid. Sunt chiar asa slabanogit?Oh... nu, lacate, usile sunt legate cu lanturi si incuiate cu lacate grele.
"Prostule Cass", imi zic in gand. Usile astea nu functioneaza, stiai foarte bine.Nu exista asa ceva in aceasta cladire.

Culmea, timp de saptamani intregi, am discutat despre aceasta iesire de urgenta, cu managerii clubului, ca sa nu le inchida, le- am zis sa le lase deschise.Vroiam sa fac o combinatie si sa pun om de la securitate la fiecare usa, dar patronii, au zis ca nu, ei nu vor sa deschida toate usile, fiindca vor pierde bani, platind oameni in plus care sa stea de veghe.Sunt gaurit, ciuruit dar mintea imi este la seara de luni, cand chiar am discutat serios cu patronii clubului, pe aceasta tema, a iesirii de urgenta.Sefii imi ziceau sa stau potolit, ca nu va fii nicio urgenta.
"Prostule, Cass", esti seful bodyguarzilor, tu raspunzi de toata securitatea, daca stiai ca sunt inchise, la ce ti-ai mai irost energie vitala ca sa ajungi la ele?!Ma auto-acuz singur, ca nu mai gandesc lucid.Bat ca prostul in usi, dar degeaba, lacatele si lanturile, ma impiedica sa la deschid.Imping la greu, dar degeaba, stiu ca este in zadar, sunt in lacrimi.Ce fac acum? Sa ma intorc inapoi? A fost un drum atat de greu, cine stie ce ma asteapta daca e sa cobor scarile.Trebuie sa gasesc forta ca sa o iau din nou pe scarile acelea abrupte ...
Urmatorul lucru pe care mi-l amintesc, sunt intins  pe spate, pe masa din biroul cladirii.Sunt oameni deasupra mea. E panica rau, imi dau seama clar de acest aspect.Am palpitatii din ce in ce mai puternice.Il aud pe prietenul meu Leon, cum imi vorbeste."Continua sa vorbesti Cass, continua sa vorbesti"
Cineva incearca sa ma resusciteze, ma apasa pe piept, eu credeam ca au ceva cu mine, nu ca vor sa ma ajute, paranoia ajunsese la cote alarmante, vroiam sa sar pe ei, dar nu mai puteam , eram deja aproape mort.Simt cum sufletul imi paraseste trupul, treptat. Pluteste... nu mai simt absolut nimic. Pluteste, spiritul meu este disociat de trup, sta deasupra si priveste la corp.S-au adunat o multime de oameni, in jurul mesei pe care ma aflam. Fetele lor sunt palide, cenusii.In mijlocul multimii se afla  "Mr T" si camaradul meu Bill. Scoate un card bancar si cu mainile sale puternice, incearca sa imi scoata glontul din piept, care se afla foarte aproape de aorta.Totodata, incerca sa imi opreasca sangerarea abundenta.

Intr-un fel, stiam deja ca sunt mort, dar  pacea inimii pe care mi-o doream, a durat doar cateva momente.Ma intind inapoi pe masa, in vacarmul multimii care ma incercuise.Imi amintesc totusi, ca ultima oara cand am vazut un pistol, a fost in acest birou, asta ma pune ganduri. Imi pun intrebari. Cine sunt acesti oameni? Nu cumva sunt inarmati? Nu cumva sunt ei raufacatorii? Paranoia e mare din nou.Aveam impresia ca toata lumea care se stransese in jurul meu, vroia sa imi faca rau.Facusem o analogie cu faptul ca doar eu si colegii de la securitatea aveau voie sa intre in birou.Incep sa ma iau de ei , incep sa ii injur si sa incerc sa ma lupt cu proprii mei colegi.
"T" incearca sa ma cuminteasca. Eu sunt pe moarte... mor. Urlu dupa nevasta-mea... Elaine! Spuneti-i lui Elaine ca o iubesc!O voi iubi etern!
Apare Leon din nou, exclamand: "...Hai ca vine salvarea, ambulanta este pe drum. Cass, stai cuminte, si ramai in viata, potoloeste-te ca nu e bine ce faci, nu iti mai irosi energie, vine imediat o ambulanta.
Ma ridic de pe masa si urlu din nou  la ei:"Ambulanta? Ce ambulanta? Nu va veni nicio ambulanta, terminati in plm cu prostiile astea, nu va veni, vine greu, stiu eu mai bine, mai bine scoateti-ma  naibii de aici".
"T" se lupta cu mine ca sa ma tina pe masa si sa ma calmeze. Sangele continua sa tasneasca din rana din piept, unde am fost strapuns de glont.
Mintea mea se intoarce cu gandul la prima seara de acum un an , cand m-am angajat ca bodyguard in acest club, mi-am adus aminte de o bataie, intr-o seara, cativa cocalari prajiti, au iscat un scandal iar un pusti a fost taiat.In acea noapte, managerul clubului a spus sa nu chemam ambulanta, sa nu chemam autoritati, e bine ca garda sa nu stie ca au loc scandaluri in clubul nostru.
S-ar putea sa mor, dar totusi tot eu sunt, Cass, Cass... seful bodyguarzilor, liderul.Asa ca am tipat tare la ei:"Bai, nu va veni nicio ambulanta, scoateti-ma naibii de aici, cunosc regiile astea, deci va zic ca nu va veni nicio ambulanta.Este manevra facuta."Ii vad pe manageri si pe barmani, in mintea mea turmentata si ametita, ei imi sunt dusmani. Incerc sa ma rastesc la ei, dar ei de fapt incearca sa imi salveze viata.
Imi pierd luciditatea. Totul se invarte, dar intr-o secunda, vad cum o targa apare pe usa. O senzatie de usurare, ma incearca. Pentru prima data, de cand am fost atacat, ma simt in siguranta, odata ce am vazut targa si personalul medical intrand pe usa. Dar, raman in stare critica. Leon, tovarasul meu, ma incurajeaza"Hai Cass, traieste, vorbeste Cass".
Viata mea era terminata.Racnesc din nou... "Elaine... spuneti-i lui Elaine ca o iubesc... copiii mei, spuneti-le si lor de asemenea, ca ii iubesc pe toti!"

Spiritul imi paraseste corpul din nou, disociere totala. Plutesc, spiritul meu leviteaza. Vad cum doi asistenti de pe ambulanta ma ridica si ma pun pe targa, ma urca in salvare.Aud zumzetul motorului de la ambulanta cum porneste.Aud voci, medicii vorbesc despre mine, discuta la ce spital sa ma duca.Discuta calm dar sigur.Sunt prins in targa si ii aud, unul din ei spune "Hai sa  il ducem la Lewisahm, in vecinatate"
"Nu, il ducem Greenwich"
"Tot aia e", vine replica de la asistent.
Cu o ultima suflare de energie le dau eu replica, scurt si la obiect:"Duceti-ma unde vreti, numai scoateti-ma de aici, din localul asta de ratati".



                                                                         

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu